De când am fost la Brașov să văd Arcturus (\m/), tot primesc mailuri (solicitate, nu mă plâng că le primesc pentru că aș putea să mă dezabonez oricând) de la DonisArt. Emailurile astea îs din ce în ce mai dubioase, vorbesc ba de trupe ezoterice, ori despre oameni ‘speciali’ și suflete ‘aparte’. Pe lângă evenimente cu nume ciudate, gen Kruna Pratar, Donis Art mai face și un festival. Cu muzici dubioase, într-un oraș dubios, într-o cetate, cu un nume dubios, Dark Bombastic Evening. Dacă vă mai aduceți aminte, voi ‘fenilor’ de ‘găștile bombastice’ de care tot vorbea Lenți Chiriac la radio și TV, dacă nu, e ok să vă aduceți aminte măcar de Shaggy.

Am fost și anul trecut, la DBE 4, așă că știam la ce să mă aștept anul ăsta. Ca și anul trecut, nu cunoșteam toate trupele care vor cânta, dar am încredere în gusturile lui Doru. Mai ales că se remediase problema de anul trecut, când au fost prea multe trupe în fiecare zi și era greu să reziști până la ultima trupa și nici nu mai stăteam la un hotel depărtat, ci în campingul din cetate.

Nu am ajuns în ziua de pre-festival, când s-a produs A Passenger And The Choir Of Thirteen Ghosts și un foc de tabăra, abia joi la prânz am pătruns în cetate. Cum cunoșteam deja locația, am pus repede corturile, am mâncat o pizza ok în oraș și ne-am întors la timp pentru prima trupă. Trebuie să fac o paranteză, în Alba Iulia nu există sos pentru pizza, doar ketchup, în schimb există ulei picant. Și toată mierea din oraș e zaharisită.

Ana Never au deschis ostilitățile, niște sârbi, au strâns oameni în fața scenei, chit că ploua ușor. Foarte intenși, vizibil fani GY!BE( poate de aia au o piesă numită Mladic?), sârbii îs de urmărit pe viitor și de neratat. Bandcamp

Zero îs niște francezi, cu Neige (Alcest, Les Discrets) la tobe, cu Zero la voce, care cred că e chitarist/backing vocals în varianta live Alcest. În fine, Zero e un fel de shoegaze ușor spre black metal, care reușește să nu fie o clonă Alcest. Nu prea m-au convins live, dar ce-am ascultat acasă sună bine, foarte posibil pentru că a fost primul lor concert. Paranteză, Doru e înnebunit după premiere și chestii speciale, așa că la DBE poți să trăiești tot felul de experiențe muzicale unice. Soundcloud

Electric Moon. Asta a fost prima formație care a rupt, Krautrock psihedelic cică. Nemții sunt foarte jammy așa că uneori muzica lor părea incoerentă, dar se regăseau repede și își continuau drumul încet către lună. E greu de descris în cuvinte, dar ei le ziceau de bine. sait

O mare problemă la DBE e că concertele se termină la ora 1 cel târziu, sau poate 12:30, așa că unele trupe sunt forțate să cânte pe lumină și e greu să fii atmosferic când bate soarele.

Aluk Todolo Când am văzut ‘Occult Rock’ m-am gândit că o să fie alții care cântă Black Metal dar le e rușine să recunoască. Dar nu, francezii, ediția asta pare să fie dominată de francezi, îs un melanj dubios între sludge și doom și jam band, așa că a ieșit iar un mix perfect pentru călătorii între stele, dar doar printre cele reci sau stinse. Mai ales că ei aveau și ‘coregrafie’, un bec legat la amplificatorul chitaristului care se stingea și aprindea în funcție intensitatea cântării. Neat. Youtube

Prima a zi avea să fie scurtă, Dale Cooper Quartet au închis-o cu brio. Francezii, :P, sunt practicanți de darkjazz, un stil pe care l-am descoperit cu ocazia a DBE 4, când am ascultat și eu The Kilimanjaro Darkjazz Ensemble. Ar fi fost interesant dacă ar fi avut și ceva proiecție video, pentru că stilul lor nu prea se pretează concertelor în aer liber, îs ceva mai înceți, mai drone și aduc mai mult a The Mount Fuji Doomjazz Corporation. Oricum, mi-au plăcut foarte tare. Sait

Clipuri de la concerte se găsesc pe youtube